Capitolul 2
Adevarata 'EU'
Bella pov.



Sunetul telefonului se auzea groaznic de tare. Recunosteam vag melodia...semana cu a mea, sau era a mea?
M-am ridicat, clatinandu-ma in drum spre idiotenia aia zgomotoasa, in timp ce o durere acuta mi-a strapuns capul.
- La dracu' Rose, tu si bautura ta, am strigat sperand ca idioata s-a trezit si ma aude.
Mi-am dus mana la cap masandu-mi tamplele,injurand.
Am privit in jur incercand sa-mi amintesc ce cautam...aaa, telefonul.
- Acum ca ti-ai facut de cap si m-ai trezit, nu mai suni? Gay idiot!
L-am luat de pe noptiera si l-am inchis, fara sa vad cine m-a sunat.
- Neata Bells, cum te simti, ma intreba Rose intrand in camera. Semana cu o matura, defapt parul ii era ca o matura.
- Ce s-a intamplat cu parul tau? am intrebat razand.
- Ce s-a intamplat si cu al tau...spuse ea, aruncandu-se in pat.
- Lasa asta, Rose, telefonul este gay sau lesby?
- Ce?
- Da e de gen masculin sau feminin, ce e asa greu, idioato?
- Esti asa de proasta Bella, ce conteaza?
- Tu esti o tarfa blonda fara creier, am spus asezandu-ma pe pat langa ea.
- E neutru, deci nu te poti combina cu el, spuse respirand in fata mea. Bleah, duhneste a alcool.
- Nu respira spre mine, mirosi a alcool, am spus strambandu-ma.
- Ca si tine, intoarce-te pe partea cealalta.
M-am intors si mi-am amintit de telefon...
- Nu vreau sa ma combin cu telefonul, am o sumedenie de pretendenti...Mike, Erik, Tyler, Jefry, Andrew...jumatate din baietii scolii ma venreaza...
- Cealalta jumatate e a mea, asa ca nu indrazni sa te apropii de ei, spuse chicotind.
- Aha, ia-ma in brate, mi-e frig.
Am inchis ochii rememorand numele idiotilor ce isi dedicau umila existenta iubirii platonice...adica, ma adorau pe mine, Bella Swan, regina scolii.
Bine, imparteam acest "tron" cu prietena mea cea mai buna Rosalie Hale, nu ma deranjaza asta, o ador pe blonda asta oxigenata.
Am zambit. Asa ne alintam noi, mai ales cand bem...dar, cu toate astea ne intelegem perfect, din priviri...daca nu mi-as cunoaste orientarile sexuale, as crede ca sunt pe invers, dar nu, eu ador fenomenul numit 'barbat'.
Da, sunt un fenomen...unii asa prosti, cretini, increzuti...altii tocilari, uhh, nu exista unul din trei miliarde perfect pentru mine?
Si se mai spune ca femeile sunt greu de inteles...
Am in fata mea zi de zi, o turma, daca as deschide gura sa intreb cine vrea sa ma insoteasca intr-un club...ar iesi debandada, dar la ce imi folosesc toate astea?
La ce, cand eu inca mai astept 'barbatul perfect'?
Unde e ascuns? Pentru ca sunt sigura ca exista.
Seara trecuta am invitat cred ca cincizeci de persoane la mine acasa, am organizat o petrecere de 'adio vacanta'...speram sa ma combin cu vreun tip, asa, ca sa nu zic ca sunt singura...dar, se pare ca un pahar a dus la altul...si tot asa...
Nu a iesit nimic pana la urma, doar o casa devastata in care biata Sue, menajera mea, isi va petrece urmatoarele ore, curatand, stergand...in fine, e obisnuita.
Mi-am dat seama ca nu am adormit si, la fel de ametita, am iesit din dormitor.
In jurul meu multa lumea dormea, Mike strangea in brate sticla de bautura pe jumatate goala, Andrew era intins pe canapeaua din living, jos printre voma dormeau alti si alte cretine...idiotii.
- Afara toata lumea, am strigat. Hey, trezirea e ora pranzului...afara...
Mai bine de treizeci de minute Jesper m-a ajutat sa trezesc pe toata lumea, si i-am trimis acasa.
Sue a sosit si s-a apucat imediat de treaba. E o femeie draguta, mama singura, isi creste singura fiul adolescent, ii admir devotamentul si munca cinstita, de aceea l-am rugat pe tata sa ii ofere suficienti bani cat sa-si creasca fara probleme copilul. Am ramas surprinsa cand am vazut-o ca ma priveste intrebator.
- Va fi gata in cateva ore domnisoara, soptii accelerandu-si miscarile.
- Oh, nu, nu Sue, doar ca ma gandeam la...viata fiului tau, adica probabil ca noi suntem doar niste copii de ban-gata, in urma carora tu strangi asta...am aratat spre balta de voma, cuprinzandu-ma repulsia.
- Nu-i asa domnisoara, nu imi e jena de ceea ce fac, primesc pentru munca mea trei mii de dolari! O avere, iar fiul duce o alta viata, mai limitata e drept, dar si el face nazbatii, spuse ea razand.
M-am simtit brusc rusinata, i-am raspuns fortat la zambat si am fugit in bucatarie, singurul loc neatins de petrecareti, inchideam mereu usa cu cheia aici.
Biata Sue...trei mii de dolari, o avere? Atat costa o pereche de pantofi, care mi se par de calitate medie, din dressingul meu...e asa aiurea sentimentul asta, de mica am fost obisnuita sa am totul...bani, jucarii scumpe, haine, masini, vile de lux...orice, parintii mei imi ofera totul. Probabil ca, asta e un fel de lectie, poate ca e timpul sa reflectez mai mult asupra vietii mele, sa fiu recunoscatoare ca viata imi ofera atatea avantaje si sa nu ma mai plang ca nu am 'iubitul ideal', asta, ce pana acum mi se parea o nedreptate universala, un blestem teribil cazut asupra mea, mi se pare acum ceva de tot rasul...alti oameni duc grija zilei de maine, milioane de copii sunt flamanzi...iar eu, ma consider nedreptatita fiindca nu am un iubit?
Patetic.
Imi preparam lenes o limonada, cand Jazz, intra in bucatarie cu cateva sticle de wisky.
Greata si durerea de cap au revenit amintindu-mi de ce nu trebuia sa beau...
- Arunca alea, am spus privindu-l enervata.
- Dar sunt pline frumoasa mea, spuse el asezand sticlele pe masa.
Jesper e fratele geaman al lui Rose, un tip de treaba, ne intelegem perfect...il consider fratele meu mai mare, pacat ca nu il vad altfel...
Inceteaza Bella, iar incepi?
- In fine, baga-le in dulap, ma apuca greata cand le vad.
- Ok, cred ca un dus rece te va ajuta sa scapi de mahmureala, spuse zambind.
Da, asta e!
- Esti un geniu Jazz, te iubesc, am spus iesind in graba.

Am mers cat de repede am putut spre dormitorul meu. Rose inca dormea, am zambit vazand-o cum imbratisaza perna...offf, si ea are nevoie de un iubit. Am intrat in baie chicotind.
Mi-am privit reflectia in oglinda..ochii mari si rosii cu cearcane adanci, fata trasa si alba, zambetul mi-a pierit...arat ca o mumie. Am intrat la dus pornind apa aproape rece, permitandu-mi sa uit de tot, e asa reconfortant...intreg corpul resimte senzatia de vitalitate si prospetime. Dupa dus m-am periat si uscat parul, m-am imbracat intr-o pereche de blugi skiny si un maieu gri simplu. Tenul meu nu necesita machiaj, niciodata nu am avut acnee sa alte probleme, asa ca rimelul si creionul dermatograf sunt mai mult decat suficiente. Am iesit fugind pe scari..bucurandu-ma de starea de bine.
-Unde te grabesti asa? am auzit voce lui Rose. M-am oprit intorcandu-ma spre ea. Era complet schimbata si machiata, iar living-ul arata impecabil...Privirea mi-a ramas asupra lui Jesper.
Inima mi-a inceput sa bata cu putere, dorinta, tentatia devenind prezente in trupul meu.
Gatul mi-a devenit uscat in timp ce Jazz inhala praful alb de pe masa...
Il priveam cu pofta, nu mai gandeam vroiam doar sa ma duc sa gust, doar putin...doar atat...
M-am apropiat fara sa ma pot comtrola, privindu-l intens...
- Frumoasa mea, arati minunat. Vrei si tu? a spus facandu-mi semn cu mana.
Nu, nu, nu Bella, ai jurat ca nu te vei mai apropia de droguri. Ai promis asta parintilor tai! Ratiunea mea urla sa nu mai fac nici un pas, dat l-am facut...
-N-ar...trebui...am soptit, bataile inimii mele accelerandu-se.
-Da...poate, dar atunci de ce am mai traii? Haide Bella, ca nu avem multa si vreau si eu, spuse Rosalie zambind.
- Hai Bella stiu ca vrei, nu ti-e dor de senzatia aia de plutire...de fericire...ce te impiedica? spuse Jazz stergandu-si urmele de heroina de la nas.
Praful acela devenise centrul universului meu...nimic nu mai conta, zilele petrecute in spital, lacrimile mamei, suspinele tatalui meu...la dracu', totul s-a naruit...
Instinctiv mi-am intins mana in fata, lupta inca se dadea in interiorul meu...mii de argumente pro si contra...
Am strans ochii simtindu-mi gatul uscat si tamplele pulsandu-mi...
Brusc, o amintire mi-a cuprins mintea...

---Flash-back---
- Bella, scumpo...Charlie s-a trezit! vocea mamei s-a auzit de langa mine.
Am incercat sa o privesc, dar ochii ma ardeau, nu vedeam clar...intr-un final am reusit sa disting...tata, mama si Rose erau langa patul meu, lacrimi curgand din ochii lor.
- Mama, am spus cu o voce ragusita, ciudata. Ce s-a intamplat?
- Sa nu ne mai faci asta niciodata Isabella, iti dai seama ca ai fost la un pas de moarte?
- De ce te drogai Bella, ce iti lipsea, spune-mi, e ceva ce iti doresti? Ce iti ofera drogurile si eu nu pot? spuse tata dezamagit.
Ce-i puteam raspunde? Senzatia de plutire? Sentimentele invalmasite?
- Imi pare rau! Am raspuns patetic.
- Scumpo, jura ca nu te vei mai droga niciodata, a spus mama plangand.
- Va jur ca nu voi mai face asta, nu va voi mai ranii astfel, am promis constientizand gravitatea situatiei.
---Stop flash-back---

Amintirea acelor zile, urmate de momentele la dezintoxicare, suferinta parintilor mei...toate acestea au decis in locul meu.
- Esti un prost! Ti-am spus sa nu mai faci asta Jesper! Era sa mori, inconstientule! Tu esti o proasta Rosalie? A-ti uitat cat am suferti toti trei, a-ti uitat de dezintoxicare? Am strigat imprastiind praful pe jos.
- De ce l-ai imprastiat, nici nu am apucat sa-l gust, tipa Rose exasperata.
M-am retras dezgustata, intorcandu-ma cu spatele...reusisem sa rezist..nu o sa mai merg acolo niciodata...
- Sa inteleg ca nu te mai atrage deloc heroina? a spus Jesper razand in spatele meu.
- Da...eu, tu Jesper, Rosalie...era sa murim din cauza ei..nu merita...ar trebui sa iti amintesti prin ce ai trecut frumosul meu, am spus lacrimand.
- Hmm! De ce? a spus inca razand.
- Jesper, drogurile mi-au distrus viata, ne-au distrus-o, i-am ranit pe toti pe care ii iubim, adu-ti aminte de parintii tai, de lacrimile lor, Jesper, tu esti mai puternic decat heroina, am spus cuprinzandu-i fata in maini, ma intelegi? Nu lasa drogurile sa te invinga din nou...
- Nu voi ceda iarasi, am luat doar acum frumoasa mea, a spus mangaindu-mi fata.
- Nu vezi diferenta? Ai cedat acum dupa un an, maine vei spune iar 'asta e ultima oara', si tot asa Jazz, nu-ti face asta din nou, am spus plangand.
Ma durea sa-l vad asa, si pe Rose privindu-ma rece fiindca am aruncat heroina.
- Eu...
- Nu ai sa intelegi acum frumosul meu, promite-mi ca dupa ce iti revii vom discuta, cum facem mereu, ca niste frati ce se iubesc si isi vor binele, ok?
- Unde pleci? m-a intrebat Rose indiferenta.
- La dracu', am raspuns privind-o acuzator.
- Sunteti asa comice, spuse Jazz chicotind.
Acum totul i se pare amuzant, heroina isi facea efectul.
Am iesit in strada plangand, nu eram in stare acum sa conduc, asa ca am hoinarit pe strazi aiurea, fara o tinta anume, intr-un tarziu am ajuns in Central Park, si m-am asezat pe o banca.
Era racoare afara, era amurg.
Cerul parea cuprins de flacari, printre norii de ploaie ce se intrezareau, Soarele disparea usor, anuntand sfarsitul unei noi zile, venirea noptii...
Un fior mi-a strabatut trupul, si mi-am strans bratele pe corp.
- Aveti nevoie de o jacheta? spuse o voce usor ragusita, dar fina totusi precum catifeaua.
Am ridicat privirea spre barbatul din fata mea. Am ramas fara grai.
- Numele meu este Edward Cullen, imi permiteti sa va tin companie?