Capitolul 1
Eu si dezastrul numit 'viata'...
Edward pov.
Urasc casa asta. Parca fiecare colt striga: 'Hei, tu, idiotule, asta nu e locul tau"...normal, cine dracului sunt eu?
Edward, fiul adoptiv al doctorului Carlisle Cullen si al sotiei sale designerul de succes Esme Cullen. Am un frate, adoptiv, Emmet...un tampit.
Da...o familie fericita, implinita...pe dracu.
Situatia asta e chiar de tot rahatul, nu e vina parintilor mei, in nici un caz, e vina mea ca nu m-am purtat cum trebuie, ca oriunde am fost i-am facut de ras, ca i-am dezamagit...
De ce?
Pai nici eu nu stiu naibii, e chiar asa de tragic sa mai fumezi,ocazional, marijuana? Sau sa bei, sa futi toate curvele ce le agati? Eu, personal nu cred ca, la 17 ani poti sa faci altceva...ce si-ar dori ei? Sa stau toata ziua cu curu' in scaun si cu o carte in brate? Never...
Emmet este cu un an mai mare decat mine si a fost adoptat la 10 ani, inaintea mea oricum. Nu ne intelegem. Deloc. El nu face altceva decat sport...e blestemul vietii mele. Cand parintii au chef sa imi tina morala, vorbesc degeaba, desigur, nu fac altceva decat sa-i laude viata sanatoasa a lui Emmet. El nu bea, nu fumeaza, nici atat ierburi...ce mai, copil model.
M-a bufnit rasul si am iesit pe balcon, sa admir pitorescul Forks, maine plecam. Ne mutam in New York. E o diferenta, de tot rasul, intre cele doua orase...in fine, nu ma plang, si asa ma saturasem de tarfele de aici, New York-ul da pe dinafara de "prospaturi"...
M-am uitat peste balcon la curtea intunecata si am aprins o tigara. A dracului noapte intunecoasa, nu se vede nimic. Dar, daca e sa fiu sincer, e singurul moment al zilei ce-mi place...e chiar liniste, intuneric...doar noaptea simt ca traiesc. Dupa miezul noptii, cand ma intorc de la curve sau petreceri, imi fac timp sa fumez o tigara, pe intuneric. Am tras cateva fumuri groaznic de lungi, ma ustura gatul naibii.
Am aruncat tigara neterminata peste balcon. Odata ajuns in caldura dormitorului, m-am intins pe pat si am inchis lenes ochii. Parca mi-e putin foame, dar n-am chef sa cobor la bucatarie.
Am incercat sa ignor insistentele stomacului, gandindu-ma la ziua de maine. Plecam si, nu cunosc decat doua persoane acolo. Gemenii Hale, Jesper si Rosalie.
Cateodata ma imbatam cu Jasper, pe cand locuiam in Seattle. Sor'sa...e o idioata infumurata, aroganta...proasta, din respect pentru fratele ei nu am futut-o intr-o seara cand era beata rau, mai rau si ca mine, chiar daca e greu de crezut.
Jasper si cu mine am fost prieteni din prima zi din clasa a noua. El e singurul prieten pe care l-am avut, vorbim aproape zilnic de cand el a plecat in New York, si a fost foarte fericit cand i-am dat marea veste. Ma gandeam cum va fi noul liceu...
Imi simteam ochii tot mai grei, si cred ca am adormit.
Unde dracului, decat in vis Porche-ul meu e spalat cinci femei goale?
Dimineata devreme, mama batea isteric in usa.
-Edward, esti acolo scumpule? intreba, tipa aproape, ce dracu' credea? Ca am luat o supradoza?
-Da mama, am raspuns nervos.
-Cobori la micul-dejun?
-Da, am mormait.
Am coborat lenes din pat, cu gandul sa fumez o tigara idioata, sa-mi treaca somnul. Ametit de somn, nu vedeam bricheta.
Gandeste-te, Edward! La dracu`! Ultima data cand am fumat...hmmm...da, pe balcon.
-Vezi ca nu-i greu, hoata mica, nu ma lasi pe mine fara "combustibil", am zis tinand bricheta strans.
O, da! Genial, acum vorbesc cu obiectele.
Am aprins tigara si am tras cu pofta. Da, deja e mult mai bine, imi agita tot corpul. N-am fumat niciodata in fata parintilor mei. M-a adoptat acum 6 ani, si am incercat sa ma port cat-de-cat decent. Nu m-au vazut beat, drogat si nici nu fumez in fata lor. Macar atat pot face. Ma hranesc, imi dau bani si tot ceea ce am nevoie.
Am fumat repede tigara, grabit sa fac un dus si sa ma spal pe dinti.
E al dracului de bine sub stropii fierbinti, dusul matinal e pe locul doi in topul meu personal. 1-masina, 2-dusul si 3-fumatul.
Mi-am tras pe mine o pereche de blugi, un tricou negru dragut, acum observ asta, si jacheta pe care o port cam des...parul l-am lasat in voia lui, nu il pot aseza nici-cum, si am coborat la bucatarie.
Mirosea mai bine decat de obicei, sau imi e mie prea foame?
-Neata familie, am spus, atacand clatitele.
-Vad ca esti tare flamand fiule, spuse Carlisle cu nasu' in ziar.
-Iha, eu eram prea ocupat cu minunatele clatite.
-Baieti, plecam in doua ore, sper ca v-ati facut bagajele, spuse mama zambind.
-Da, mormai Emmet cu gura plina.
Cretinul.
Eu am dat din cap in semn ca da.
Dupa deliciosul mic-dejun, ne-am retras fiecare in camere, pregatindu-ne de plecare.
Nu era nimeni de care imi va fi dor aici, poate doar de linistea si pacea orasului...in rest nimic. Asa ca, in momentul plecarii eram mai mult decat, ca de obicei, plictisit.
Zborul a fost scurt, nu mai mult de o ora jumatate.
Ma gandeam, ca poate in New York, voi gasi o fata ce-mi va placea suficient de mult incat sa ies cu ea mai mult decat o seara...atat, nu sper la altceva, cine mi-ar suporta toanee, viciile, cine m-ar putea vedea altfel?
Nimeni, in ochii tuturor voi fi un nebun, drogat si periculos...asta imi doresc, intr-un fel, dar sunt momente cand am impresia ca ma mint singur, ca zidul ce l-am creat in jurul meu e al dracului de fals...
Pierdut in ganduri am coborat din avion, cand am vazut insa zgarie-norii, am zambit. Deja imi place.
"Hello New York, Edward Cullen it's here"...am zambit mai tare cu gandul la opotunitatile orasului. Ok, sa inceapa distractia!
